Ajutooor!!!!
Zilele astea mi-a trecut prin minte o melodie....e veche si nu mai stiu cine o canta sau cum se numeste....stiu decat atat:
1: canta o fata
2: videoclipul e cam asa: e un bal mascat, ea are o rochie alba...
3: refrenul e cam asa : "now I wait in the.....( nu mai stiu)...and this is getting old..."
Dupa cum vedeti sunt informatii suficiente pentru ca eu... sa NU imi amintesc cum se numeste....Poate ma ajuta cineva si pe mine....
THNX
...si iar vreau sa ies...sa fug....sa dispar.Sa ajung intr-un loc nestiut de nimeni, un loc in care tu nu ma poti atinge, nu ma poti judeca, nu ma poti rani...Sa ma simt libera sa fac ce imi doresc de mult timp:sa fiu eu insami, cu visele mele, lacrimile mele, temerile mele, sperante, deziluzii, greseli, reusite....Toate astea ma reprezinta, dar tu nu poti sa le intelegi....sa ma intelegi...Esti inchis in cercul tau in care tot ce faci e sa privesti detasat, sa judeci, apoi sa ucizi. Dar nu si pe mine....Sagetile tale imi sunt atat de indiferente uneori incat trec prin mine, dar nu ma ranesc. Dar asta doar uneori si rar...cand am suficienta putere sa rezist. Ai noroc! Reusesti sa ma si atingi cateodata si cand o faci, ma ametesti...si cad. Si niciodata nu aflu exact unde pic. Poate chiar in locul in care incerc sa fug...ba nu...ca acolo nu esti tu, iar tu ai veni dupa mine sa imi dai ultima lovitura, cea fatala....Dar nu ai facut-o pana acum pentru ca niciodata nu ai reusit sa ma gasesti dupa ce am picat! Sa consider asta noroc? Poate...DACA exista noroc, sau sansa...sau destin. Destinul exista! Tu esti! Cu tine vorbesc! Oare ma auzi? Ce conteaza? Oricum nu iei in seama tot ce spun...ce iti strig. Tot asa va fi...Nu te vei schimba. Si de ce sa o faci? Iti este foarte bine asa cum esti! Poti dobori pe oricine, dar nimeni pe tine. Rar dai gres si atunci te razbuni...lent, dar sigur.
Dar oare ar trebui sa iti multumesc la final? Ar trebui sa iti fiu recunoscatoare ca m-ai ajutat sa ma maturizez, sa vad cu alti ochi, sa aud cu alte urechi....sa vorbesc cu alt glas?
Nu stiu...nu o sa stiu vreodata....
...cum ma alinti si imi spui "scumpa mea"
...cum nu ma iei in seama cand vorbesc la nervi pentru ca stii ca "vorbeste gura fara mine cateodata"
...cand ma suni insistent dupa ce ti-am inchis telefonul cand ne certam
...cum ai grija de mine cand nu ma simt bine
...cum ma tii strans in brate cand suntem doar noi ca si cum nu ai vrea sa imi dai drumul niciodata
...sentimentul ca nimeni si nimic nu imi poate face rau cand esti langa mine
...cat de sweet esti cand esti concentrat pe ceva anume
...cum ma privesti in ochi si ma faci sa ma pierd in ei
...cat de bine iti sta in camasa(chiar daca nu iti place si nu vrei sa porti :p)
...cum ma faci sa rad atunci cand ma vezi suparata
...cand ma suni seara sa imi spui "noapte buna" chiar daca vorbisem cu cateva minute in urma
...vocea si ochisorii de dimineata
...ca te iubesc....
De ce trebuie sa fiu falsa uneori? De ce sunt obligata sa afisez un zambet stupid si sa spun ce vor altii sa auda? Nu o fac des, dar acest strop de fatarnicie ma seaca, ma dezgusta....Sunt cateodata nevoita sa par o papusa de plastic, iubita de toata lumea si care, la randul ei, ofera simpatii gratuite si raspunsuri comandate...M-am saturat! As vrea sa pot sa spun EXACT ce gandesc CAND doresc fara sa ma gandesc la ce o sa creada persoana de langa mine! Stiu ca adevarul doare si ca e de preferat un raspuns "modelat", dar cat se poate trai cu asa ceva? De ce sa vreau sa primesc complimente fara fond cand ele nu ma ajuta cu nimic? Si daca nu vreau sa primesc, de ce ofer? I`m sick and tired.....
.1. Traiesc visu
.2. simonikool
.3. Roxana
.4. Cine sunt eu?!
.5. B I Z Z
Povesti...sunt milioane in toata lumea...fiecare om are propria poveste unica si fascinanta...Toate se petrec simultan si nestiute. Fiecare om este eroul principal din propria piesa de teatru care ruleaza fara intrerupere ascunsa de cortina noptii. Doar privind pe fereastra noaptea vei putea vedea in jurul tau sute de povesti...de vieti traite de oameni despre care nici nu stii ca exista asa cum nici ei nu stiu de existenta ta. Te-ai gandit vreodata ca odata cu tine isi ruleaza propriul film mii si milioane de oameni? Ca toti clipesc si respira odata cu tine?Ca poate exista oameni care privesc la aceeasi stea la care te uiti si tu? Iti poti imagina cate sentimente sunt traite int-o secunda in intreaga lume? Emotia primului sarut sau durerea unei despartiri, bucuria nemarginita la nasterea unui copil sau tristetea pierderii unei persoane dragi, sentimentul libertatii intr-o plimbare prin apa marii sau al singuratatii intr-o camera saracacioasa de la margine orasului, fericirea unei reintalniri sau dorul si deznadejdea....toate se simt intr-o singura clipa, simultan, fara sa fie stiute de cei din jur. Cate ganduri ascunde noaptea? Cati oameni plang si cati zambesc privind stelele? Cati se roaga pentru mai bine privind si vorbind cu luna? Cate secrete stie intunericul? Eu nu stiu...tu stii?
