Fara tine

                                            

Privesc cum cerul imi uda cu lacrimi fereastra si ma gandesc la tine...la ce a fost...la ce este...la ce va fi...Imi inchipui o secunda fara tine si simt o durere de o mie de ani. Ma intristez doar gandindu-ma la cum ar fi viata mea fara atingerea ta, fara rasuflarea ta, fara tot ce insemni tu. Ai venit in viata mea cu un scop: sa ma aperi, sa fii refugiul meu, sa ma ascunzi de tot ce e rau si ce doare, sa imi repari globul de crisal in care am fost odata, sa imi vindeci ranile si sa ma inveti sa zbor din nou...sa zburam din nou, caci fara tine nu as incerca sa zbor de teama ca m-as inalta prea sus, prea repede, si te-as pierde... Si nu vreau sa te pierd...nu vreau...nu pot...De ce sa te pierd cand noi doi avem atatea de facut, atatea stele de numarat, atatea lumi catre care sa zburam? Ar fi pacat sa lasam ca "noi" sa devina trecut, cand poate fi etern...

                           ...te iubesc....