Pe o banca in parcul ud si rece un suflet plange. Neinteles, judecat de necunoscuti, uitat de cei pentru care odata a fost totul, numara picaturile de ploaie ce ii spala obrajii de atatea lacrimi... Se roaga sa moara, sa dispara din lumea asta plina de rau si de noroi care la prima greseala te secera ca pe un fir de iarba fragil, proaspat iesit, fascinat de iluzia soarelui. Nu simte ploaia, nu simte vantul...nu mai simte...nu mai vrea sa o faca...nu mai are ce. Nimic din ce avea demult nu mai este; nicio mangaiere, nicio privire calda...numai sageti veninoase ce il tintesc.A incercat sa fuga, sa se ascunda, dar degeaba...Amintirile il urmaresc si il gasesc oriunde.Ar vrea sa strige dar nimeni nu il poate auzi, nimeni nu il poate ajuta...nimeni....
miercuri, iunie 10
Pierdut...
Feelings of The M.F. Princess at 21:06
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 si-au spus parerea:
Este trist sa vezi cum se intampla toate astea! Ca lucrurile, in loc sa revina la normal, se inrautatesc si mai tare! As vrea sa se fi inventat o pelerina care sa ma faca invizibila ochiului diabolic al lumii.
Trimiteți un comentariu