Coming back...again

Priveste pe geam cum copacii fug pe langa ea... Simte nevoia unei plimbari...unei intoarceri in trecut.
Ar fi vrut sa paseasca ea insasi pe urmele lasate cu ceva timp in urma, dar ii e teama ca nu va putea fugi indeajuns de repede sa poata reveni la realitate.
Paseste incet, timid, cu pasii mintii ascultand doar bataile cand lente cand rapide ale inimii.
Ajunge la banca din parc. "Banca noastra". Nu se aseaza. Nu ar mai fi la fel. Se multumeste doar sa o priveasca. Si pleaca. Simte ca lasa in urma o parte din ea, din ceea ce e acum.
Se opreste. Aici! Aici au dansat atunci. Aici au uitat de tot ce ii inconjoara. Au fost doi copii ce dansau in parc. "I can be you`re hero, baby...". Erau doar ei. Un dans pentru totdeauna...
Inchide ochii...nu vrea sa lase lacrima sa curga. Nu vrea sa planga, nu isi da voie.
Nu rezista. Isi intoarce spatele si se indeparteaza. Ajunge la podul unde si-au promis ca va fi mai bine. Sta in acelasi loc in care a stat atunci. Nimic in jurul ei nu s-a schimbat, doar ea. Nu! Nu va varsa nicio lacrima! Pleaca.
Apoi apare acea fantana...locul unde a plans langa el intr-o zi de vara. Doar el avea voie sa o vada plangand. Doar ei se cunosteau cu adevarat...sau, cel putin, asa credeau. Acum, ca e doar ea, nu are voie sa verse o lacrima.
Nu se apropie. Nu mai are puterea. Cate vise au luat nastere acolo...Acum le vede pierind unul cate unul...
A obosit. Deschide ochii. Aceiasi copaci, acelasi cer innorat...
O lacrima ii mangaie obrazul...